marți, 17 noiembrie 2015

O poezie despre credinta

Autorul poeziei de mai jos isi doreste sa-si pastreze anonimatul dar mi-a cerut sa public poezia cu cu un mesaj politic de actualitate si spune un mare adevar. Dumnezeu nu-si apara niciodata credinciosii, a se vedea accidentele in care au fost implicati preoti sau autocare cu pelerini. Cu toate caDumnezeu nu se manifesta niciodata in mod obiectiv si stiinta se bate cap in cap cu aberatiile din biblie multi dintre noi, chiar si acum cand stiinta si tehnica au avansat, continua sa creada in el. Atunci cand un singur om crede in lucruri care nu exista se numeste delir,  iar acel om primeste imediat stampila de "nebun", dar cand milioane de oameni cred in ceva care nu exista delirul este legitim fiind numit religie, deci se verifica afirmatia ca nebun este doar cel a carui nebunie nu se potriveste cu a celorlalti. Pe langa faptul ca neaga adevarul stiintific breligia instiga si la ura si razboi. Religia este doar o psihoza colectiva si o frana in calea progresului si a civilizatiei.

Sculati-va nefericiti ai vietii
Ce sunteti condamnati la ignoranta
Religia nu are importanta
Multi au murit in floarea tineretii
Si "prea slavitul" nu i-a aparat
Prin asta a comis "El" un pacat
Sa fie blestemat

Acum cand tehnica e foarte avansata
Continua toti cei cu mintea incuiata
Sa creada in cate un mos cu barbusura
Care-i instiga mereu la ura
Si la razboi mereu i-a instigat
Ei bine pentru asta fie blestemat

Nimeni nu stie azi
A fost odata
O societate totusi dezvoltata
Atunci nu se taiau brazi
Si nu se jefuia pamantul tarii
Nu ajungeai in culmea disperarii
Gandindu-te ca maine o sa arzi

Pe strazi nu erau oameni fara adapost
Si avea fiecar un serviciu sau un post
Atunci poporul; nu era putin si prost
Si nu era prostit mereu in fata
De politicieni care in privilegii se rasfata
Batandu-si joc de oameni sid e viata
Oportunisti fara de tara si de rost

Au sters istoria cu un burete puturos
Iar cartile-n gunoi la sobolanii ce le-au ros
Le-au aruncat odata cu istoria
Unui popor caruia i s-a sters memoria
Diversionistii criminali strigau "Jos comunismul"
Si nimeni nu le observa cinismul
Si nimeni nu a inteles prostia
Ca tara noastra niciodata nu s-a numit
"Republica comunista Romania"

Au aruncat industria la fiare vechi
Iar tinerii din tara au plecat perechi perechi
Si populatia se imputineaza mereu
Iar noi cei vii o ducem greu
Diversionistii de blestem sa aiba parte
De dincolo de viata si de moarte

Deja sunt condamnati de cer si de pamant
Nici in cenusa sa n-aiba loc, nici in mormant
Nu i-ar mai primi pamantul
Nici vazduhul, cerul, vantul,
Impotriva lor in veci fie cuvantul
In nici o lume sa nu aiba loc
Le fie cu blesteme pe pamant, pe aer
pe apa si pe foc

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu